Medica Academica

O moarte e o tragedie, o sută de mii de morți „doar o statistică”, e un citat ce-lebru al lui Stalin. Dar 355 000? Am ezitat puţin să-l citez pe Stalin, dar apoi m-am gândit că reprezintă o lecţie teribilă de istorie, o lecţie dură din devenirea umanităţii, aşa cum cancerul este o teribilă lecţie de viaţă.

În România sunt peste
355 000 de bolnavi de cancer, din care 4 000 sunt copii. Anual, alţi 2 000 de noi pacienţi sunt diagnosticaţi cu această maladie. Oameni cu familii, copii cu fraţi şi cu părinţi, care sunt confruntaţi cu acest diagnostic şi care se chinuie să ajungă la tratament. Şi care îl merită pe cel mai bun.

Conform celor mai recente analize de piaţă făcute de compania de cercetare Cegedim, piaţa de medicamente oncologice a crescut în 12 luni, încheiate în septembrie 2009, cu 59%, de patru ori mai rapid decât media generală a pieţei farmaceutice, care a avansat cu 15%. Şi aceste creşteri se tot întâmplă de câţiva ani, ceea ce arată că gradul de maturitate al pieţei este încă departe. Aici, maturitatea înseamnă acoperirea necesităţilor de tratament ale pacienţilor. Tratament care poate însemna viaţă.

Un cunoscător al segmentului de medicamente oncologice îmi spunea că această nișă este la jumătate din potenţial. Poate părea cinic, pentru că e făcută din perspectiva unui vânzător de medicamente, dar această evaluare dezvăluie tragedia umană din spatele subfinanţării. Dacă ai doi pacienţi şi buget numai pentru unul, pe care îl alegi? Cum îl alegi pe cel care merită să trăiască şi cel care nu? Sau alegi să-i tratezi mai prost, poate inutil, poate neadecvat, pe jumătate, dar pe amândoi. Şi să mai tai, astfel, câte ceva din zilele potenţiale ale fiecăruia.

Un raport american făcut pe două milioane de bolnavi de cancer – cât e populaţia Bucureştiului – arată că rata de supravieţuire în diferite ţări este direct proporţională cu bugetul alocat sănătăţii. Statele Unite alocă 13% din PIB, Marea Britanie 10%, în timp ce Algeria dă 4%, iar rata de supravieţuire e de câteva ori mai mare. În Europa, media alocărilor bugetare pentru sănătate este de 7%, iar statele est-europene contribuie semnificativ la reducerea acestei medii.

Noi am alocat în acest an sănătăţii 3,6% din PIB, procent care duce în spate şi datoriile rostogolite din ultimul trimestru din 2009.

Cât înseamnă acest procent în zile de viaţă per om?

Delia Budurcă

redactor șef adjunct

delia.budurca@tarus.eu

Popularity: 44% [?]

Prof. dr. Mihai Lucan, şeful Institutului Clinic de Urologie şi Transplant Renal din Cluj-Napoca

Tumorile renale

Un raport al societăţii Americane de cancer estimează că, în 2007, în SUA s-au înregistrat 51 190 cancere renale nou-diagnosticate, dublu faţă de anul precedent. În mare parte fenomenul se datorează posibilităţilor diagnostice performante (CT, RMN, ecografie tridimensională), precum şi accesului mult mai larg al populaţiei la aceste mijloace de investigare. Consecinţa imediată a fost diagnosticarea respectivelor entităţi neoplazice în stadii mai precoce, cu un prognostic post-terapeutic mai bun. Ca urmare a unui atare fenomen, masele tumorale renale cu diametrul de sub 4 cm, care nu au nici o manifestare clinică şi sunt tratate precoce cu mijloace minim invazive, au un prognostic ameliorat. Atât pacienţii cât şi chirurgii preferă o atitudine activă şi nu una expectativă, mai ales la pacienţii cu speranţă de viaţă lungă. Acesta este contextul clinic care a permis dezvoltarea chirurgiei minim invazive ce conservă parenchimul renal, determinând o morbiditate mai mică, obţinând totuşi rezultate oncologice similare cu tehnicile extirpative atestate.

Tehnicile ablative pentru tumorile renale includ: criogenia, radiofrecvenţa, ultrasunetele de mare intensitate focalizate, terapia cu microunde, radiochirurgia

Crioablaţia

Crioablaţia percutană a fost realizată, pentru prima dată, de Uchida, pe rinichi de câine, în 1994. În 1995, acelaşi autor a folosit această tehnică la doi pacienţi cu cancer renal metastatic, determinând reducerea volumului tumoral cu 20%, respectiv cu 80%. Cu toate acestea, limitările tehnologice caracteristice perioadei (utilizarea azotului lichid ca factor de răcire, criosonde de dimensiuni mari – 6,8 mm) au restrâns aplicarea metodei în speţă din cauza potenţialului ridicat de complicaţii posibile ⁽¹⁾. Apariția criosondelor de dia-metru mic (17 Gauge, 1,47 mm), folosirea argonului lichid ca factor de răcire, monitorizarea ecografică în timp real, tridimensional, a volumului mingii de gheaţă a dat posibilitatea ca tehnologia descrisă să fie utilizată percutan, direct sau laparoscopic. Toate aceste perfecţionări tehnice, care au profilat metoda drept una cu potenţial terapeutic formidabil au determinat creşterea exponenţială a interesului pentru ea ca alternativă viabilă în tratamentul tumorilor renale. De fapt, dintre toate metodele ce folosesc agentul termic pentru distrugerea maselor renale, crioterapia este cel mai bine studiată ^(2-4).

Secvenţele protocolului terapeutic sunt: biopsia din masa tumorală, inserţia criosondelor prin ghidaj ecografic, CT sau RMN, răcirea folosind argonul lichid sub control computerizat, generarea mingilor de gheaţă în jurul fiecărei criosonde (dimensiunile fiecărei mingi de gheaţă pot fi monitorizate fidel ecografic). Este o modalitate în care se realizează două cicluri succesive de îngheţare / dezgheţare a ţesutului tumoral, ceea ce determină, în ultimă instanţă, necroza parenchimului tumoral. Necroza începe de la aproximativ -20ºC.

Îngheţarea rapidă cu formarea de cristale de gheaţă atât intra- cât şi extracelular duce la creşterea osmolarităţii intracelulare, cu modificări toxice ale pH‑ului, ceea ce determină denaturări proteice şi ruperea mecanică a membranei celulare. Concomitent apar leziuni vasculare acute, cu tromboză intravasculară şi ischemie (în special la nivel microvascular), ceea ce determina, în orele ulterioare crioterapiei, necroză tisulară întârziată. Pe lângă aceste mecanisme, îngheţul şi apoptoza generează o hipersensibilizare imunologică cu efecte distructive pentru celulele tumorale. Deşi studii clinice repetate au demonstrat că distrugerea celulelor tumorale se produce la temperaturi de aproximativ -20ºC, pentru a avea certitudinea actului terapeutic se recomandă temperaturi de –40 ºC, care se obţin, de obicei, în mijlocul mingii de gheaţă şi până la 3,1 mm de marginea acesteia. De aceea, în crioterapia clinică curentă, marginea mingii de gheaţă trebuie să se extindă cu 5‑10 mm dincolo de marginea tumorii. Fenomenul se controlează imagistic (ecografic, CT, RMN) şi cu ajutorul unor ace termocuplu care monitorizează permanent temperaturile de lucru în toate zonele de importanţă ^(5, 6). Ca măsură de siguranţă suplimentară, în practica clinică curentă se realizează, de obicei, două cicluri înghet / dezgheţ care evident, au o eficienţă antitumorală mai mare decât un singur ciclu. În mod curent, crio-terapia poate fi realizată fie prin abord laparoscopic, fie percutan. Abordul laparoscopic trans sau retroperitoneal oferă avantajul vizualizării directe a tumorii, permiţând poziţionarea mai corectă a sondelor de crioterapie şi monitorizarea în timp real a eficienţei terapeutice cu ajutorul sondei ecografice laparoscopice flexibile.

Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica

Popularity: 47% [?]

Cseke Attila, ministrul Sănătăţii, a declarat că, din acest an, va impune anumite măsuri de eficientizare a banilor publici din sistemul sanitar. Printre priorităţile ministrului Sănătăţii pe 2010 se numără descentralizarea spitalelor, clasificarea lor, dar şi repartiţia pe post a rezidenţilor.

Cseke Attila s-a născut pe 9 iunie 1973, în judeţul Bihor. De profesie jurist, și-a început cariera politică în 1997, ca membru UDMR, iar între iunie 2004 şi ianurie 2005 se regăseşte în funcţia de consilier municipal în cadrul Consiliului Local al Municipiului Oradea, ca secretar al Comisiei Juridice. De asemenea, în 2004, este membru supleant în cadrul Comitetului de Monitorizare al Programului de Cooperare Transfrontalieră România- Ungaria 2004-2006, iar în luna octombrie al aceluiaşi an este ales preşedinte al Consiliului de Coordonare al Tineretului Maghiar din judeţul Bihor. Cseke Attila a declarat, în exclusivitate pentru Revista Medica Academica, că acceptarea funcţiei de ministru al Sănătăţii reprezintă o adevărată „provocare”.

– Domnule ministru, la cât se ridică suma alocată pentru acest an Sănătăţii şi care sunt priorităţile Ministerului Sănătăţii pe 2010 ?

– Bugetul Sănătăţii este 3,6% din PIB, sumă aflată la nivelul anului 2009, cu o singură menţiune: au rămas datorii acumulate din 2009 ce trebuie plătite din acest buget. Suma alocată este, din păcate, destul de redusă faţă de necesităţile sistemului. Cred că trebuie făcute două lucruri în 2010: va trebui să luăm măsuri prin care să eficientizăm folosirea banului public în sistemul sanitar și, de asemenea, vom încerca să atragem şi alte surse suplimentare sau complementare la buget. Anul acesta este an de criză economică dar, la un moment dat, va trebuie să începem să alocăm sume mult mai importante pentru sistemul sanitar.

– La ce măsuri de eficientizare vă referiţi când vorbiţi de banul public ?

– Sunt situaţii în care se scurg destul de mulţi bani în sistemul sanitar. Vă dau doar un singur exemplu, pe care l-am identificat până acum şi care va fi urmat, în foarte scurt timp, de anumite măsuri, pentru a nu mai fi scurgere în sistem. Există multe situații în care pacienţii sunt trimişi la diverse analize, în aceeaşi localitate, dar examinările au loc în două clădiri sau secţii care, deși, funcţionează în cadrul aceluiaşi spital, au locaţiile la distanțe apreciabile. Transportul se contractează, de obicei, cu serviciul de ambulanţă, fiind perceput un tarif exagerat de mare, modalitate care va fi eliminată.

– Cum vor funcţiona programele naţionale de sănătate în acest an? Vor fi deficienţe în aplicarea lor ?

– Pornim cu un buget doar în fază de proiect, pentru că Legea bugetului nu s‑a publicat încă în Monitorul Oficial. Va trebui să facem o analiză profundă şi să vedem care sunt priorităţile în cadrul acestor programe de sănătate. Vă asigur că le vom păstra pe cele care vor avea cel mai mare impact. Aş dori foarte mult să pornim programul de screening pentru cancerul de col uterin. Suntem pe primul loc în Europa la acest tip de cancer şi am credința că un atare program este mai mult decât binevenit. De exemplu, înfiinţarea registrului naţional de cancer este o necesitate pentru România. Fără  o cunoaştere reală a incidenţei bolii, nici programele de sănătate aferente nu se pot aplica eficient.

În ceea ce priveşte programele de sănătate ar trebui să instituim nişte reguli foarte clare. Sunt necesare o serie de evaluări care să dea rezultate concrete. După un program de sănătate de screening, de prevenţie, ar trebuie să ştim, din punct de vedere cuantificabil, care a fost rezultatul acelui program de sănătate, ca să vedem anul viitor dacă trebuie să-l îmbunătăţim, unde este necesar să facem acest lucru şi ce mai trebuie modificat. Fără acestea, investim în programe de sănătate fără să avem un feed back care să confirme că tot ceea ce am făcut, am făcut bine. Nu mă refer numai la cancer, ci şi la oricare dintre programele de sănătate, care sunt în aceeași situație.

Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica

Interviu realizat de Ioana Georgescu, redactor șef

Popularity: 51% [?]

Un proiect inedit: platformă educaţională pentru studiul anatomiei patologice

Interviu cu Andrei Popescu, student la Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila”, coordonatorul proiectului naţional www.MedicalStudent.ro

MedicalStudent.ro, ca leader de piaţă, promovează calitatea în medicină şi în învăţământul medical, iar membrii echipei vor fi “nevoiţi”, ca și până acum, să îşi vadă de viaţa de student sau de propria specializare. Activitatea de revistă poate îmbunătăţi astfel programul zilnic de învăţare, aducând noutăţi ce nu se găsesc în manuale, stimulând curiozitatea studenţilor în domeniile pe care le studiază, concomitent, la stagii şi la cursuri.  Publicarea de articole ştiinţifice face parte din profesia fiecărui medic (după deviza “Publish or perish”), iar studenţii ar trebui să se obişnuiască încă de pe băncile facultăţii cu această activitate. Deci da, voi avea o cariera în domeniul chirurgiei reconstructive, dar voi fi mai specific cu programele educaţionale coordonate sau implementate de mine, o să mă adresez strict în domeniul meu.

– Eşti iniţiatorul unuia dintre cele mai îndrăzneţe proiecte dedicate studenţilor la medicină, proiect pentru care ai primit şi anumite premii. Care au fost premisele pentru acest concept ?

– Sunt un student ce face parte dintr-o generaţie de tranziţie, o perioadă în care, de la an la an, ni s-au promis schimbări şi reforme ale învăţământului. Reformele fără fond şi frustrarea m-au îndemnat să iniţiez un proiect care să urmeze dorinţele colegilor mei. Studenţii MedicalStudent.ro sunt tineri ce văd medicina ca pe o disciplină realistă, dar umanistă în acelaşi timp. Flexibilitatea şi dorinţa de a cunoaşte mai mult au fost lăsate la o parte de multe decenii, studenţilor nu li s-a făcut cunoscut conceptul de implicare activă în procesul de învăţare, nu le-au fost stimulate curiozitatea şi simţul practic. MedicalStudent lup-tă cu comoditatea şi blazarea învăţământului medical, venind în ajutor cu proiecte de
 e-Learning, concursuri interactive şi articole de cultură medicală. Sper ca pe viitor să reuşim să schimbăm mentalitatea studenţilor, dar şi a profesorilor noştri.

– Care sunt planurile de dezvoltare pentru acest an ?

De aproape doi ani lucrez la o platformă educaţională completă pentru studiul anatomiei patologice. Ea cuprinde un suport complet de curs şi pentru lucrările practice, dar şi un sistem de telediagnostic în scop educaţional, pentru tinerii rezidenţi în această specialitate. Nu am să dau detalii suplimentare pentru că stric surpriza, vă spun doar că sunt materiale adunate în şapte ani de la INML şi Institutul „Victor Babeş”. Platforma se va alătura celorlalte două programe de e‑Learning, concepute de studenții echipei MedicalStudent.ro, Atlasul de Farmacognozie (http://farmacognozie.medicalstudent.ro) și Atlasul de Histopatologie (http://morfopat.medicalstudent.ro); sper ca totul să se realizeze cel mai târziu în aprilie, anul acesta. Urmează să organizăm un eveniment naţional de promovare a tinerilor cercetători şi a studenţilor implicaţi în acţiuni de voluntariat.

Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica

Interviu realizat de Johana Toma, redactor

Popularity: 48% [?]

Prof. dr. Călin Giurcăneanu, Şeful Clinicii de Dermatologie din cadrul Spitalului Universitar de Urgenţă Elias, ne-a prezentat evoluţia spectaculoasă a dermatologiei din ultimele decenii și contribuțiile cercetării clinice românești.

Traseul de carieră:

Prof. Dr. Călin Giurcăneanu a obținut specializarea în dermato-venerologie în 1982.

În 1991 a devenit medic primar, când s-au reluat concursurile blocate de regimul comunist. Tot atunci a ajuns şef de lucrări, iar din 1995 este conferenţiar dermatolog la Spitalul Colentina.

Din 2004 este profesor universitar,  şef de catedră.

Din 2005 lucrează la Spitalul Elias.

Prof. dr. Călin Giurcăneanu a inițiat actualizarea Tratatului Național de Dermatologie, neschimbat din 1955.

Este membru în boardul de conducere al Societăţii Europene de Psoriazis şi în cel al Societăţii Europene de Infecţii cu Transmitere Sexuală. De asemenea, este membru activ al American Academy of Dermatology.

– De ce ați optat pentru această specialitate ?

– M-au atras foarte multe lucruri: în primul rând, faptul că pielea este cel mai greu organ – are 5 kg – şi cea mai mare suprafaţă – cca
1,80 m pătrați. Această piele este supusă unui dublu impact, aşa cum nu se întâmplă cu foarte multe alte organe. Fiind la exteriorul corpului, este expusă diverselor afecţiuni interne care pot produce leziuni, cât şi numeroaselor agresiuni din mediul exterior – radiaţii ultraviolete, factori toxici, fizici, chimici etc. Un al doilea motiv este acela că, începând cu anii 1970–1975, s-au dezvoltat foarte mult tehnicile de studiu şi de diagnosticare. În acelaşi timp, din 1975 se constată din ce în ce mai mult că pielea, care era considerată un organ relativ inert, un organ care determină cheratinizarea celulelor şi care îşi schimbă suprafața o dată la 30 de zile, se constată că este, de fapt, un organ deosebit de activ, în primul rând din punct de vedere imunologic. Iată că am ajuns în 2009-2010 şi constatăm că pielea “desfășoară” o activitate imuno-alergică de o calitate extraordinară. Imunitatea cutanată este atent studiată în ultimul timp. Mai mult, sunt peste 3000 de boli dermatologice. Vorbim despre o specialitate unde, de multe ori, se pune foarte greu diagnosticul, deoarece baza celor 3000 de afecţiuni o reprezintă aproximativ 25 de leziuni elementare.

Cel care a fondat dermatologia românească, profesorul Ștefan Nicolau, este un reper în clinica dermatologică internaţională. El este cel care a creat clinica de la Spitalul Colentina, în 1938, unde am lucrat și eu. Mai mult, prof. Nicolau este citat la nivel mondial în marile cărți de specialitate, pentru că a identificat şi denumit trei afecţiuni, între care dermita livedoidă Nicolau. Între timp s-au diversificat foarte multe ramuri ale dermatologiei, precum dermato-cosmetica şi terapiile de anti-îmbătrânire.

– Vorbeaţi despre progresul făcut din anii ‘75. Care este nivelul acum ?

– În momentul de faţă se organizează o multitudine de congrese internaţionale, care înseam-nă şi foarte multă cercetare. Diferenţa constă însă în faptul că, acum, se organizează foarte multe congrese pentru supraspecia-li-zări în dermatologie. Dacă până acum erau congrese euro-pe-ne generale de dermato-venerologie, acum au apărut congrese exclusiv de cancer cutanat, congrese de embriologie cutanată şi genetică, Congresul European de Psoriazis, Congresul de dermatită acută, de anti-ageing etc. Faptul dovedeşte foarte clar că există linii de cercetare foarte diversificate.

Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica

Johana Toma, redactor

Popularity: 57% [?]

La cinci ani după finalizarea negocierilor de aderare, prof. Vasile Puşcaş, fostul Negociator–Şef al României cu Uniunea Europeană, a primit din partea Academiei Române premiul „Mihail Kogălniceanu” pentru volumul România spre Uniunea Europeană. Negocierile de aderare (2000‑2004).

Prof. Vasile Puşcaş este invitat special la conferinţa Tarus Media Health Debates/Romanian Health Forum – Perspectives on the European Health Policies, Opportunities and Challenges for the Central European Countries, organizată la Bruxelles, 12 aprilie 2010, hotel “Le Meridien”, de Tarus Media împreună cu European Hospital and Healthcare Federation (HOPE), Asociaţia Medicală din România, Asociaţia Spitalelor din România. Mai multe detalii puteți găsi pe http://bruxelles.tarusmedia.ro/

– Ce au însemnat negocierile de aderare pentru România? Ce s-a schimbat după semnarea Tratatului de Aderare la 25 aprilie 2007 ?

– Extinderea Uniunii Europene a adus transformări extraordinare în domeniul afacerilor europene, nu numai în România şi alte state candidate, dar şi în UE. Negocierile de aderare ale celor 12 state candidate – așa-numitul al cincilea val – şi aderarea acestora în 2004 și 2007 au influenţat evoluţia politicilor comunitare, impunând elemente noi, modernizatoare, care reprezintă premise pentru o construcţie europeană novatoare, competitivă şi puternică.

Ce semnificaţie are acest premiu, mai ales în contextul în care se află acum

România ?

Premiul „Mihail Kogălniceanu” al Academiei Române, acordat lucrării România spre Uniunea Europeană. Negocierile de aderare (2000-2004), mă onorează şi mă îndatorează, nu numai ca recunoaştere a muncii depuse de echipa de negociere, cât şi ca simbolistică – pentru că Mihail Kogălniceanu a fost el însuşi un istoric-participant la construcţia României moderne. Pentru mine, negocierile de aderare la UE nu au fost doar o provocare profesională, ci mai ales un proiect de modernizare a României, în contextul favorizant de la începutul acestui veac. Eu chiar am crezut în devenirea noastră europeană şi am simţit toată această muncă drept o datorie a vieţii noastre faţă de cetăţenii români, faţă de copiii noştri şi faţă de atâtea generaţii care au pornit procesul modernizator în România. Am avut şansa să fiu participant la câteva decizii şi procese definitorii pentru viitorul României, după 1990. Promit să fiu şi un istoric care va descrie cât mai obiectiv această epocă şi mai ales procesele social-politice la care am participat.

Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica

Popularity: 40% [?]

Laboratorul de Biochimia şi Radiobiologia Bolii Canceroase funcţionează în cadrul Institutului Oncologic Bucureşti de la înfiinţarea acestuia, în 1949, activitatea prestată fiind atât cercetarea fundamentală cât şi cea clinică şi experimentală, până la valorificarea proiectelor ştiinţifice.

Deşi colectivul este redus, cu numai 13 persoane specializate în activitatea de cercetare, din care şapte cercetători cu studii superioare, rezultatele ştiinţifice obţinute sunt semnificative. Cercetarea fundamentală este reprezentată de şase proiecte în cadrul Programului Naţional de Cercetare-Dezvoltare PNll, iar cea clinică, de realizarea unor teste clinice de monitorizare a tratamentului cu metotrexat în doze mari, de dozări de markeri pentru depistarea precoce a metastazelor osoase (raportul hidroxiprolină/creatinină), de prognostic pentru melanomul malign (acidul sialic), precum şi de parametrii biochimici de stres oxidativ (MDA, ceruloplasmina, tioli albuminici, FRAS), teste care nu se fac în alte unităţi spitaliceşti. Din cercetările realizate în ultimii ani le vom prezenta pe cele mai semnificative.

Cercetări în fototerapia dinamică, alternativă terapeutică în cancer

Fototerapia dinamică (PDT), privită ca o alternativă terapeutică în cancer, constă în administrarea unui fotosensibilizator sau a unui pro-drog fotosensibilizator, urmată de activarea acestuia de către o radiaţie luminoasă. Aceasta e aleasă astfel încât lungimea ei de undă să fie identică cu maximul de absorbţie al substanţei utilizate. Pentru inducerea citotoxicității celulare, PDT necesită prezenţa simultană în mediu a unui sensibilizator, a unei radiaţii luminoase şi a oxigenului. Acidul 5-aminolevulinic (ALA) – un precursor în biosinteza porfirinelor – nu este fotosensibil, dar conduce la formarea protoporfirinei lX printr-o cale biosintetică în care sunt implicate mai multe enzime, care suferă o serie de modificări în celula canceroasă. Celulele modificate malign prezintă pe suprafaţa lor receptori pentru ALA. Adesea, ele au un conţinut mai mare de apă, ceea ce face ALA mai solubil. Aceşti factori concură la acumularea selectivă a acidului aminolevulinic în ţesutul canceros, iar respectiva acumulare determină sensibilizarea faţă de lumină a celulei maligne, conducând la distrugerea ei, fără a deteriora şi ţesutul sănătos. Conversia enzimatică a ALA în fotosensibilizatori a fost studiată şi în celule lizate în prealabil.

Cercetările au fost făcute pe animalele de companie, pe acest segment fiind raportat un număr redus de studii, chiar la nivel internaţional. În cadrul cercetărilor au fost studiate utilizarea ALA în PDT, elaborarea unor metode alternative de tratament, experimentarea clinică la tumorile greu abordabile chirurgical la animale de companie şi monitorizarea eficienţei tratamentului. Rezultatele au dus la îmbunătăţirea opţiunilor terapeutice ale medicilor veterinari în tratarea cancerului. Este o formă de tratament pentru animalele de companie care a fost aleasă în intenţia de-a obţine un protocol terapeutic care să poată fi extrapolat, în viitor, şi la pacienţi umani.

Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica

Mariana Iuliana Gruia, cercetător ştiinţific gradul ll, doctor în ştiinţe, şef de laborator

Popularity: 65% [?]

Secţia Clinică de Chirurgie Toracică din Institutul Oncologic “Prof. Dr. Al. Trestioreanu” a fost creată în octombrie 2009, prin mutarea Clinicii de Chirurgie Toracică de la Spitalul Clinic de Urgenţă Militar Central.

Infiinţată inițial în 1994, în a-ceas-tă unitate de învăţământ me-dical s-a efectuat pregătirea medicilor rezidenţi din specialitatea chirurgie toracică, dar şi a medicilor din alte specialităţi chirurgicale conexe, care au în curiculă un stagiu de chirurgie toracică. De altfel, timp de 10 ani, acesta a reprezentat singurul centru de pregătire a chirurgilor toracici din Bucureşti.

Încă de la înfiinţare, clinica este condusă de prof. dr. Teodor Horvat, considerat întemeietorul acestui serviciu. Până în prezent, în clinică s-au format peste 60 de chirurgi toracici din România, trei dintre ei fiind şefi a unor mari unităţi chirurgicale din ţară: prof. dr. Ioan Cordoş – șef Clinică Chirurgie Toracică, Institutul de Pneumologie “Marius Nasta”, prof. dr. Alexandru Nicodim, șef Clinică Chirurgie Toracică, Facultatea de Medicină Timişoara, dr. Lucian Alecu, șef  Secţie Chirurgie, Spitalul “Agripa Ionescu”.

O altă componentă a activităţii di-dactice din această clinică este cursul de chirurgie toracică adresat studenţilor anului V ai Facultăţii de Medicină din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie Bucureşti. Tot în clinică, se desfă-şoa-ră, anual 10 cursuri postuniver-si-tare adresate atât medicilor rezi-denţi cât şi medicilor specialişti sau primari de chirurgie toracică, ori din alte specialităţi conexe. Personalul clinicii este compus din: prof. dr. Teodor Horvat, șef lucr. dr. Claudiu Nistor, asist. univ. dr. Cezar Motaş, dr. Natalia Motaş, dr. Mihnea Davidescu, dr. Corin Bluoss, ultimii trei fiind doctoranzi cu bursă la UMF Carol Davila. În prezent, în clinică activează şi cinci medici rezidenţi la chirurgie toracică: dr. Ovidiu Rus, dr. Elena Moise, dr. Daniel Banciu, dr. Daniel Fudulu, dr. Andrei Bobocea, ultimii doi fiind şi doctoranzi cu bursă în cadrul clinicii.

Activitatea medico-chirurgicală cu-prinde toată patologia chirurgicală toracică, în clinică, în afara transplantului pulmonar, efectuându-se toate tipurile de intervenţii chirurgicale toracice: toracoplastii topografice şi clasice, lobectomii, bi–lobectomii, pneumonectomii, ple-u-ro–pneumonectomii de diverse indicaţii, cu abord intrapericardic al vaselor, rezecții traheale (traheea cervicală, mediastinală şi carena), bronhoplastii (wedge bronchial resections), rezecţii bronhoanastomoză (sleeve bronchial resections), tumorectomii pentru tumori mediastinale şi cervicomediastinale, rezecţii şi reconstrucţii de venă cavă şi trunchiuri brahiocefalice venoase invadate tumoral, diverticulectomii şi tumorectomii esofagiene, esofagectomii subtotale şi totale + reconstrucţie digestivă cu stomac transpoziţionat endodoracic sau până în regiunea cervicală, esofagoplastii cu colon stâng, esomiotomii extramucoase pe cale abdominală şi pe cale toracică pentru acalazie, frenorafii şi frenoplastii pentru rupturi, eventraţii şi hernii diafragmatice congenitale sau rezecţii de diafragm pentru tumori, fundoplicaturi pentru hernii hiatale, sternocondroplastii pentru malformaţii ale peretelui anterior toracic, parietectomii toracice pentru tumori urmate de reconstrucţie a peretelui toracic, chistectomii pentru echinococoză pulmonară, pleurală, parietală, mediastinală, pleurectomii şi decorticări pleuro-pulmonare, cura chirurgicală a fistulelor bilio-bronşice, cura chirurgicală a traumatismelor toracice şi toraco-abdominale (traumatisme închise, plăgi înjunghiate şi împuşcate), rezecţii de coastă I pe cale axilară pentru sindrom de apertură toracică superioară etc.

Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica

Asist. univ. dr. Cezar Motaş

Popularity: 80% [?]

Fundația “Academician Marin Voiculescu’’ a decernat premiile de excelenţă pentru anul 2009. La eveniment, organizat de prof. dr. Mihai VOICULESCU, preşedintele fundaţiei, au participat personalităţi marcante ale momentului. Premiile au fost înmânate de distinşi membri ai vieţii culturale, sociale şi politice: Radu Varia, Dinu Patriciu, Irina Cajal, Mircea Ionescu Quintus, Ioan Ţetu.

Anul 2009 a fost unul important pentru sistemul de sănătate din România, iar cei ce au contribuit cu succes la implementarea unor programe speciale au fost premiaţi de conducerea fundaţiei. Prof. dr. Oliviu Pascu, gastroenterolog, rectorul Universităţii de Medicină şi Farmacie ‘’Iuliu Haţieganu’’ din Cluj-Napoca, prof. dr. Irinel Popescu, șeful Clinicii de Chirurgie Generală şi Transplant Hepatic Fundeni, prof. dr. Adrian Săftoiu, gastroenterolog, rectorul Universităţii de Medicină Craiova, prof. dr. Adrian Streinu Cercel, managerul Institutului de Boli Infecţioase ‘’Matei Balş’’ şi jurnalistul Dan Lăzărescu, redactor-şef la ‘’Viaţa Medicală’’ au fost premianții din acest an. Mai mult, Valentin Ţăruș, preşedintele Tarus Group, a primit distincţia anuală din partea fundaţiei pentru contribuţia remarcabilă în dezvoltarea sistemului de sănătate.

Prof. dr. Irinel Popescu a declarat că şi în România, aşa cum s-a întâmplat şi în SUA, realizarea transplantului hepatic a însemnat o întreagă odisee. “Este foarte greu să duci la îndeplinire un lucru, dar este şi mai greu să-l continui’’, a spus prof. dr. Irinel Popescu, autorul primului transplant hepatic din România. În cadrul evenimentului, prof. dr. Adrian Streinu Cercel a adus un omagiu academicianului prof. dr. Marin Voiculescu, alături de care a lucrat la Spitalul Colentina şi cel care l-a învăţat să se uite prin microscop şi să utilizeze informaţiile în folosul pacientului. Domnia-sa a vorbit şi despre importanţa introducerii vaccinării împotriva hepatitei B, care a avut ca rezultat scăderea incidenţei acestei boli de la 13% la 3%-4%.

Alte trei premii au fost oferite de Fundația “Academician Marin Voiculescu’’ în cadrul celei de-a 6-a ediţii a conferinţei internaţionale Danubian Transplant Symposium 2009, care a avut loc, ca în fie-care an, la Viena şi care a fost organizată de Tarus Media. În cadrul acestei ediţii, trei dintre cei mai renumiţi specialişti ai transplantologiei europene au primit distincţia de excelenţă pentru activitatea medicală remarcabilă: prof. dr. Raimund Margreiter, prof. dr. Walter Klepetko şi prof. dr. Mihai Lucan.

Pentru al şaselea an consecutiv, fundaţia acordă premiile de excelenţă ca o recunoaştere a meritelor celor care-şi desfăşoară activitatea în domeniul medical, în diferite specialităţi, în cercetare, educaţie, management sanitar, filantropie, dar şi din domeniul publicisticii medicale. “Este o tradiţie care va continua”, au declarat organizatorii.  

Premiile „Nicolae Cajal” şi „Dan Setlacec”

Academia Oamenilor de Stiinţă din România va acorda, în luna decembrie 2010, premiul „Nicolae Cajal” pentru cea mai bună publicaţie medicală din domeniul ştiinţelor fundamentale , precum şi premiul „Dan Setlacec” pentru cea mai bună publicaţie din domeniul medicinii clinice.

Johana Toma, redactor

Popularity: 62% [?]

Fundaţia “Nicolae Cajal” împreună cu Institutul Clinic de Transplant Hepatic Fundeni şi Institutul de Virusologie „Ştefan S. Nicolau” va găzdui, în perioada 14–16 aprilie, la Biblioteca Academiei Române, Sala “I.E. Rădulescu”, cel de-al V-lea simpozion „Nicolae Cajal”, cu titlul „Cercetarea translaţională”.

Simpozionul „Nicolae Cajal” a devenit deja o manifestare ştiinţifică de tradiţie şi, în acelaşi timp, de prestigiu. Sesiunile de medicină translaţională vor fi dedicate, în primul rând, oncologiei. Institutul Clinic de Boli Digestive şi Transplant Hepatic Fundeni va fi principalul organizator. Evenimentul se va bucura de prezenţa celor mai buni specialişti din România  precum: prof. dr. Irinel Popescu, preşedintele simpozionului şi susţinător al Fundaţiei „Nicolae Cajal”, acad.prof.dr. Costin Cernescu, prof.dr. Mihai Stoian, prof.dr. Simona Ruţa (reprezentând Institutul de Virusologie „Ştefan S. Nicolau”). De asemenea, va participa cu o conferinţă specială prof. dr. Adrian Streinu Cercel, directorul Institutului „Matei Balş”. Vor prezenta lucrări ştiinţifice inedite personalităţi medicale din străinătate: dr. Dan Duda (Universitatea Harvard)  „Terapia Antiangiogenetică” pentru cancer, prof.dr. Ştefan Constatinescu (Bruxelles), conducător al unităţii pentru Studiul Semnalizării Celulare în cadrul Institutului Ludwig, precum şi prof. dr. Vladimir Lazăr, directorul Centrului Genomic din cadrul Institutului Gustave Roussy (Franţa), cel mai mare institut oncologic din Europa.

Cercetarea translaţională este o temă de mare actualitate şi cu impact major pentru cercetarea clinică, care are ca scop dezvoltarea unor noi terapii celulare. Cercetarea translaţională permite transpunerea descoperirilor cercetătorilor din laborator în aria clinică, pentru a fi folosite în studii. De asemenea, permite folosirea în cercetare a datelor acumulate pe parcursul desfăşurării diverselor studii clinice. ”În prezent, platforma Fundeni (Institutul Oncologic Bucureşti, Institutul Clinic de Boli Digestive şi Transplant Hepatic, Institutul Clinic Fundeni) a devenit un centru important de medicină translaţională, datorită numărului mare de pacienţi cu diverse tipuri de cancere care sunt trataţi aici, băncii de tumori a ICBDTH, dezvoltată împreună cu compania franceză RnTech şi dezvoltării unei structuri de cercetare adecvate”, ne-a declarat prof.dr. Irinel Popescu. În cadrul secţiunii de virusologie vor fi abordate noutăţi legate de virusurile hepatitice, de HPV şi de HIV.

Fundaţia „Nicolae Cajal” este o asociaţie înfiinţată prin aportul şi strădania Irinei Cajal Marin, fiica academicianului Nicolae Cajal, deschisă prietenilor şi adepţilor spiritului regretatului cercetător. Comitetul director al fundaţiei este deschis şi dornic să primească noi membri, pentru a putea dezvolta noi proiecte cu personalităţi din lumea medicală şi cu societăţi medicale de specialitate.

Ioana Georgescu, redactor șef

Popularity: 73% [?]